12 noiembrie 2010

...Dragul meu robotel...

Dragul meu robotel…
Credeam ca ai un sufletel!
Mereu iti puneam baterii
Si tu incepeai sa reinvii

Dar acum stai pitit intr-un colt
Privirea spre mine nu o mai intorci
Te iau in brate..incerc sa te repar
Si vad cum in ochi lacrimi iti apar

Oare  ai o inima?un suflet?
Pe fata nu mai ai acel zambet
Care ma facea mereu fericita
Aprindea o scanteie..ma simteam iubita

Ma doare sa te vad asa
Te rog mai zi...mai fa ceva
Nu lasa dragostea sa piara
Focul din inima sa ne dispara

Simt o rasuflare un suspin…
Stau si te privesc..nu pot sa imi revin
Te intreb din nou..ai o inima un sufletel?
Iar tu im zici:“draga mea eu sunt al tau iubit nu robotel”!
                                                                                   
  ~Super girl~

1 noiembrie 2010

..."Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima"...


       Pentru mine un prieten adevărat e cel la care ştiu că pot apela oricând, la orice oră din zi sau din noapte..un om pe care mă pot baza!
       Un om care ar sta să asculte tot ce am să-i spun, fără să se plictisească..Un om care să mă accepte aşa cum sunt, cu bune sau cu rele..Un om care să nu profite de mine..Un om care să-mi spună verde-n faţă ce are de spus, un om căruia şi eu să-i pot spune adevărul, fără supărare..Un om care, idiferent de categoria sa socială şi de mărimea portofelului, să nu mă facă să mă simt inferioară sau superioară..Un om cu capul pe umeri, inteligent şi cu bun simţ…Un om asemănător mie, la suflet…
       So, câţi oameni sunt lângă noi? Câţi ne sunt prieteni? Câţi sunt amici şi câţi sunt doar simple cunoştiinţe? Câţi dintre ei ne consideră prieteni? Relaţia asta de prietenie poate fi univalentă? Ce este acela un prieten adevărat?
       Am avut mulţi prieteni de-a lungul vieţii… si fete şi băieţi. Trebuie să recunosc că fetele au fost întotdeauna cele mai rele… În faţă îmi zâmbeau şi erau lapte şi miere, iar pe la spate îşi ascuţeau cuţitele… Normal, pe măsură ce am crescut, mi-am ales prietenii cu mai multă grijă, zic eu… Câţi am păstrat dintre toţi, până acum? Unul singur…sau maxim trei? Dar, cu toate astea, îi simt aproape de mine şi ştiu că, dacă voi avea vreodată nevoie de ceva, ei vor fi acolo, gata să mă ajute, gata să mă sprijine…asta imi bucura sufletul si pentru asta ii iubesc!:*
      Am mai cunoscut oameni… Pe unii i-am plăcut din prima, la fel cum pe alţii i-am antipatizat… Cu unii am ieşit, am fost la concerte, la restaurant, în parc… Dar câţi îmi sunt prieteni? Eu îi consider pe toţi prieteni, pentru că nici unul nu m-a lăsat baltă la nevoie… Îi accept aşa cum sunt, cu defectele lor… Le duc dorul atunci când sunt departe şi aştept reîntâlnirea cu ei… Cu unii vorbesc zilnic, cu alţii mai rar… Într-unii simt câteodată o falsitate… În alţii simt o superioritate care nu e dată neapărat de inteligenţă… În alţii simt o invidie care n-aş putea spune de unde vine… De obicei trec uşor peste accesele astea de personalitate, dar nu fără să mă supăr, în sinea mea, că nu am găsit nişte prieteni mai sinceri…
       Deci cine sunt prietenii, de fapt? Pentru mine sunt oamenii alături de care îţi place să-ţi petreci timpul… Sunt cei cu care poţi vorbi… Sunt cei în care poţi avea încredere… Sunt cei cu care te simţi bine… Sunt cei lângă care te simţi în elementul tău… Sunt cei care îţi seamănă cel mai mult… Sunt cei pentru care te gândeşti cu săptămâni înainte ce să le faci cadou de ziua lor…                  
       Sunt cei pe care îi suni de Revelion şi nu le dai SMS-uri… Sunt cei pe care-i suni atunci când te simţi singur… Sunt cei care, cu puţin noroc, nu te vor dezamăgi niciodată şi vor fi mereu alături de tine…va multumesc!!!
(celor care se considera prieteni adevarati..):D:* 
“A friend is like a flower,
a rose to be exact,
Or maybe like a brand new gate
that never comes unlatched.
A friend is like an owl,
both beautiful and wise.
Or perhaps a friend is like a ghost,
whose spirit never dies.
A friend is like a heart that goes
strong until the end.
Where would we be in this world
if we didn't have a friend?!”